Rolul președintelui este reglementat de Constituție: ”Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate (art. 80).
Astfel, dacă Președintele constată că puterile statului sau autoritățile publice încalcă Constituția, cheamă la mediere. Președintele mediază ”între stat și societate” când conflictul vizează probleme sistemice care lezează sentimentul de dreptate al societății și slăbesc dezvoltarea națiunii. Rezultatul medierii este obligatoriu, cu forță constituțională.
Constituția i-a conferit totodată Președintelui și dreptul exclusiv să convoace referendumul în orice probleme de interes național, instrumentul democrației directe: ”Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.” (art. 90). Declanșarea referendumului este posibilă trecându-se peste mediere, legătura Președintelui cu poporul fiind necondiționată.
Președintele este cheia de boltă a sistemului nostru constituțional, dând viață Constituției - contractul social. Legea fundamentală nu este doar o sumă de reglementări juridice, ci expresia drepturilor și libertăților cetățenilor în exercițiul lor, în procesul de realizare a voinței poporului. Numai Președintele poate aduce împreună puterile statului, precum și statul și societate, refuzul său aruncând în aer întreaga arhitectura constituțională.
Statul român se află azi în cel mai puternic conflict din istorie cu societatea, lipsită de forța de a ieși din ghearele statului uzurpat. Președintele, prin funcția medierii și referendum, este singurul care poate scoate țara din lovitura de stat instalată de 34 de ani.
Sunt supuse medierii Președintelui componentele suveranității naționale: suveranitatea resurselor naționale, suveranitatea alimentară, suveranitatea educației și sănătății naționale, suveranitatea demografică, suveranitatea externă și suveranitatea politică.
