Alimentarea cu hrană a populației României se realizează în baza principiului securității alimentare. Potrivit acestui principiu, guvernanții au libertatea să asigure hrana indiferent proveniență. Suveranitatea alimentară este un concept cu posibilă aplicare numai în țările care pot să acoperi hrana pentru piața internă, dar și pentru alte piețe.
În România se întâmplă ceva sinistru. Cu toate că putem produce hrană pentru 80-100 de milioane de oameni, în țară rămânând 14 – 15 milioane, produsele alimentare de pe rafturi sunt importate în proporție de 60%. Cifrele spun un lucru clar, că România a fost transformată în piață de desfacere, este colonizată.
Problema este extrem de gravă, de securitate națională. O mare parte din banii românilor pleacă în afară pe alimentele străine și nu pot contribui la dezvoltarea țării; sunt paralizate domeniile de producție – agricultura, industria alimentară și industriile aferente – fiind afectate profund toate grupurile sociale; sunt blocate milioane de locuri de muncă, țara fiind transformată într-o țară de asistați sociali. Din cauza invaziei produselor străine în piața alimentelor a dispărut pur și simplu lumea rurală, milioane de familii fiind dezintegrate. Consecințele macro directe au fost și căderea natalității, depopularea țării și intrarea în iarna demografică.
Aceasta a fost una dintre cele mai mari lovituri date României. Alte state producătoare și-au dorit scoaterea de pe piață a unui competitor semnificativ și colonizarea pieței românești, românii devenind sclavii lor. Este vorba despre un plan sinistru, statele europene folosind mecanismul colonizării și pentru folosirea forței de muncă românești la ei acasă, cei mai mulți chiar în agricultură, pământurile din satele noastre, printre cele mai bune din lume, rămânând nemuncite. Țăranii noștri au devenit sclavi pe plantațiile de căpșuni și sparanghel din Europa.
Mecanismul draconic aplicat României, cu contribuția criminală a Președinților României împotriva Constituției, a fost constituit din mai multe paliere: privatizarea și distrugerea industriei îngrășămintelor chimice; refuzul creditării, fiind interzis creditul agricol prezent în alte state; UE a discriminat fermierii români, care primesc subvenții chiar și de două ori mai mici, devenind necompetitivi; comerțul intern a fost confiscat de marile lanțuri străine, care aduc produse străine ieftine și proaste, nu primesc marfa autohtonă și blochează producția. Complexele de depozitare au fost și ele distruse și nu s-au creat alte lanțuri, iar sistemul de irigații a fost distrus și lăsat în părăsire.
Miza a fost România și a fost cucerită. Conspirația este de inspirație africană și s-a întâmplat în plină Europă, cu presiunile ei și a clasei politice trădătoare, în frunte cu Președinții României.
Soluția este declararea politicii pentru suveranitatea alimentară de către Președintelui României în calitate de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate, colonizarea pieței interne fiind o chestiune de securitate și suveranitate națională. Președintele va constitui un Grup de lucru permanent format din reprezentanți ai parlamentului, guvernului, ministerelor de resort, asociațiile patronale și civice, sociologi, specialiști în domeniile angajate, cu obiectivul realizării obiectivului de țară – suveranitate alimentară a României.
