În Europa există trei modele de sisteme de sănătate publică tradiționale – modelul Beveridge, modelul Semashko și modelul Bismarck- primele două fiind finanțate, organizate și gestionate de stat, modelul Bismarck fiind finanțat pe principiul asigurărilor sociale obligatorii.
Regimul comunist a adoptat modelul Semashko, finanțat, organizat și gestionat de stat. În trei decenii au fost puse bazele unui sistem de sănătate de stat complet gratuit: o rețea de spitale și dispensare până în ultimul cătun, cabinete medicale în școli și întreprinderi, o școală de medicină renumită în lume, o puternică industrie farmaceutică. În același timp, au fost construite o vastă rețea de stațiuni balneo-climaterice și turism, baze și cluburi sportive, în folosul sănătății națiunii. Sistemul sanitar nu a fost o invenție a regimului comunist, foarte asemănător cu modelul Beveridge, în condițiile în care populația era de 22 de milioane de locuitori, iar nu 15 cât mai suntem în țară.
Fără nicio dezbatere publică, în atmosfera de culpabilizare a regimului comunist, s-a trecut la modelul Bismarck, singurul construit pe principiul asigurărilor sociale obligatorii de stat și asigurărilor private de sănătate, în condițiile în care modelul Bismarck este legat indisolubil de modelul economic cel mai puternic din Europa, consolidat în 200 de ani, Germania. Nu era nicio șansă ca acest sistem să fie funcțional, ținând seama de starea economiei și societății, imposibilitatea realizării unui sistem funcțional al asigurărilor sociale, când milioane de oameni au fost aduși în sapă de lemn, fără siguranța zilei de mâine.
Modificarea din temelii a modelului sanitar a avut drept beneficiari de la bun început big pharma și oligarhia internă securistică, care-au pus la mezat chiar viața și sănătatea românilor, azi cel mai bolnav și mai sărac din Europa. Industria farmaceutică națională a fost desființată, iar comerțul cu medicamente a fost confiscat de câteva rețele, fiind folosiți bani publici. Zeci de mii de medici și sute de mii de asistenți medicali – unii dintre cei mai bine pregătiți din Europa -, au fost nevoiți să plece din țară, fiind organizate adevărate târguri de samsari pentru a acoperi deficitul din Franța, Italia, Marea Britanie, Germania, Austria etc., aceștia fiind educați pe cheltuiala statului român.
Sistemul sanitar românesc trebuie să revină la modelul Semashko/ Bevderidge, sistem finanțat, organizat și gestionat de stat care să asigure dreptul la sănătate pentru toți cetățenii români, în pachetele de bază. Este un drept istoric câștigat de poporul și care și-a dovedit viabilitatea. Statele europene care aplică modelele trebuie urmate. Sistemul privat nu poate fi interzis, dar nu va interfera cu sistemul public.
Întregul sistem de corupție al caselor de sănătate și al intermediarilor de medicamente și aparatură medicală, al contractelor subterane finanțate de stat și care se regăsesc în prețul sănătății oamenior, ca și cardul de sănătate, care îngrozește populația, urmează să dispară. Sănătatea publică nu este o chestiune privată, ci una de stat, în grija întregii societăți.
Prevenția trebuie să aibă un loc central, ca în toate sistemele europene, cel mai important mijloc fiind școala și educația în general. Societatea este azi captivă industriei farmaceutice, care a reușit o adevărată medicalizare a vieții oamenilor printr-o propagandă agresivă, în aceeași măsură cu industria fast-food, o frăție fatală pentru sănătatea cetățenilor. Pentru România, invadată de produse ieftine și de proastă calitate, cu un popor sărăcit, educația sanitară în școală, ca materie obligatorie, este vitală.
